Transcriere dezbatere: Politica de Coeziune a UE – Cazul României (primul panel)

Primul panel: Politica de Coeziune în România în cadrul financiar multianual 2014-2020
Adrian Măniuţiu:
Am aflat cu surprindere despre Fondul European pentru Investiţii Strategice, un program al BEI care a alocat nu mai puţin de 315 miliarde de euro. S-au cheltuit deja 105 miliarde din cele 315, 92% au ajuns în primele 15 ţări ale Uniunii Europene ca putere economică.
Noi, din păcate, suntem undeva mai în spate. Sunt nişte bani care ar fi putut să ajungă în programe de infrastructură, în programe antreprenoriale (…) cu nişte atribuiri mai rapide.
Eugen Teodorovici:
Vă spun sincer şi direct: România nu va accesa bani din planul Juncker, pentru că nu va accesa. Noi încă nici nu am trimis la Bruxelles lista revizuită de proiecte. N-o să putem absorbi nici măcar un leu din Planul Juncker.
Noi am pierdut un pas important la BEI, am avut acolo o poziţie de Vicepreşedinte la BEI şi exact acea poziţie coordona partea de Juncker la nivelul băncii. Deci am fi avut o poziţie de lobby fantastic de bună daca am fi folosit-o cum trebuia şi când trebuia. Acum e timpul pierdut pentru că România a pierdut şi acea poziţie.
Victor Boştinaru:
Fondul de Investiţii Juncker pentru România are o semnificaţie enormă şi România ar trebui să fie interesată, pentru că România cu celelalte 12 ţări din Politica de Coeziune sunt net contribuitori.
China este gata să bage 10 miliarde în fondul Juncker, cu o condiţie, banii merg în Europa Centrală şi de Est, şi o subcondiţie, principalul pachet de investiţii chineze vine în România.
Ce a făcut România din fondul de investiţii Juncker? 22 milioane de euro accesaţi de firma Agricover, o firmă mică (…) România nu a nominalizat încă banca platformă pentru a face şi promovarea Fondului şi pentru a intermedia operaţiunile cu BEI.
În iulie când l-am întrebat pe premierul Cioloş, mi-a spus că sunt în curs procedurile. CEC-ul a declinat însă rolul de bancă platformă pe lângă BEI şi a ieşit din competiţie, însă după nominalizarea EximBank-ului, nu s-au finalizat procedurile. Primul Ministru spunea consolându-se: „Ei, dar probabil vom lucra cu două bănci străine care lucrează în România”. Ca nu cumva acele sume de bani care ar putea veni în România să nu treacă cumva şi printr-o bancă din România.
Adrian Măniuţiu:
Deşi credeam că am înţeles foarte bine lecţia 2007-2013 în care am început foarte târziu să cheltuim bani, am început foarte târziu să ne optimizăm procedurile, asta pentru că nu am fost pregătiţi, deşi ştiam cu foarte mulţi ani înainte ceea ce urmează să ni se întâmple.
Iată că acum stăm şi ne uităm la 27,5 miliarde de euro şi mă refer doar la programele principale: la POR, la POCU, la POC, la cel de asistenţă tehnică – sunt doar programele principale. Sunt 27 de miliarde de euro pe care părem să le ignorăm în continuare cu graţie. Ar fi trebuit poate să învăţăm ceva.
Eugen Teodorovici:
M-aş uita puţin şi la ceea ce a fost România în preaderare, la cele 3 instrumente financiare de preaderare Phare, Ispa şi Sapard. Mă refer la Ispa pentru că seamănă foarte mult cu ceea ce este astăzi în România. România a fost numărul 1 în Europa pe ceea ce înseamnă absorbţia acestor fonduri pe transport şi pe mediu.
Situaţia actuală: singura chestiune care se încearcă adusă în faţă e aceea a banilor care au intrat în ţară. Sunt bani care au intrat în ţară datorită a ceea ce s-a trimis anterior. Sunt bani care provin din ciclul financiar anterior, intrările de astăzi. Pe următorul cadru financiar 2014-2020, vă spun clar că este zero, zero, zero nu aproape zero, nu puţin peste zero, nu nimic, este ZERO.
Sunt miliarde de euro cheltuieli făcute, adică lucrările executate pe acele proiecte de infrastructură mare, faza a doua a lor, facturi care nu pot fi depuse pentru că MF-ul nu dă încă ok-ul. Constructorii stau cu facturile în casă pentru că dacă le aruncă spre decontare, se încarcă şi cu TVA-ul. Este o măgărie nesimţită, este clar un abuz în serviciu ce se face astăzi.
Am dovezi în acest sens. Este o situaţie pe care i-am expus-o şi domnului Prim Ministru zilele trecute şi într-adevăr se află într-o situaţie ingrată, între a face plăţi de 1 miliard de euro în piaţă şi a rămâne pe deficit bugetar (…) sau să nu facă şi să aştepte acreditarea şi să facă aceste plăţi anul viitor, adică să omoare acele firme care au făcut lucrările.
Este un exemplu clar de abuz în serviciu. Eu am de gând să fac zilele următoare, chiar în mod oficial, scris exact acest mecanism pentru că este o primă piesă la dosarul penal care se va instrumenta. Domnul Ghinea va fi primul ministru care va avea efectiv un astfel de dosar pe incompetenţă.
Adrian Ţuţuianu
POR – programul destinat administraţiei publice locale şi judeţene
Am o imagine completă pe regiunea Sud Muntenia pe care girez pe un an de zile, cum spune legea, în calitate de Preşedinte al Consiliului Judeţean şi Preşedinte al Consiliului pentru Dezvoltare Regională.
Primul lucru făcut prost este că în luna noiembrie (2015) s-au blocat toate ghidurile de finanţare.
I. O sinteză pe axele care sunt deschide:
Pe Axa prioritatea de investiţii 2.1 microîntreprinderi – am avut data lansării ghidului 26 mai 2015, avem şi 3 modificări (…), deci schimbarea regulilor în timpul jocului, ceea ce arată că au fost făcute neprofesionist pe anumite subiecte care ar trebui clarificate.
La momentul ăsta pe zona Sud Muntenia nu există niciun proiect care să fi fost analizat.
Din 900 de milioane de euro pe regiunea Sud Muntenia, astăzi nu s-a luat niciun leu.
Există un singur contract încheiat pentru asistenţă tehnică. Există o cerere de plată depusă de ADR Sud Muntenia de 6 milioane de lei.
În rest pe cele 12 axe care privesc administraţia, microîntreprinderile, alţi beneficiari, nu s-a încheiat niciun contract.
Pe axa 3, operaţiunea clădiri rezidenţiale – anveloparea, la 15 martie 2016 s-a pus ghidul în funcţiune, avem 2 modificări care au schimbat substanţial modul de abordare inițial.
Practic, astăzi nu există nicio primărie din regiunea Sud Muntenia care să aibă un proiect depus.
La 5.1 – conservarea, protejarea, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului natural şi cultural
La 25 martie s-a publicat ghidul de finanţare, sunt 2 modificări, recent s-a făcut ultima modificare, evident că nimeni nu a putut să depună.
Eu m-am riscat, am depus un proiect pe Curtea Domnească din Târgovişte şi nişte băieţi deştepţi de la autoritate mi l-au respins pe motiv că nu am avut înregistrate separat ca proprietate două ziduri de lângă Turnul Chindiei şi mi-au spus că nu am făcut dovada proprietăţii pentru tot complexul muzeal.
La 5.2 – acţiuni destinate îmbunătăţirii mediului urban, lansat pe 25 martie, cu ultima modificare în octombrie, deci tot ce s-a lucrat până acum de către un consultant trebuie refăcut în perspectiva modificării.
La 6.1 îmbunătăţirea infrastructurii rutiere de importanţă regională, sunt 2 ordine de modificare, (…) practic în urmă cu câteva zile am avut o ultima modificare, deşi termenul de depunere este 16 noiembrie.
7.1 Investiţii în infrastructura de turism
S-a deschis pe 1 aprilie 2016, deocamdată nu avem niciun fel de modificare, dar nici vreo documentaţie depusă pe acest subiect.
II. Axe nedeschise, deci nu avem ghiduri de finanţare.
Axa prioritară 1. Promovarea transferului tehnologic – NU e ghid
Axa prioritară 4. Sprijinirea dezvoltării urbane durabile – NU e ghid
Axa prioritară 8 Dezvoltarea infrastructurii de sănătate şi sociale – Nu există ghid şi aici am înţeles că ministerul sănătăţii nu a fost în stare să propună o strategie naţională pentru sănătate să ştim ce spital, care intră, cum facem să alocăm aceste resurse.
Axa prioritară 9. Sprijinirea regenerării economice şi sociale a comunităţilor defavorizate din mediul urban – sunt 763 de milioane de euro alocate României pe axa aceasta – NU avem ghid.
Axa prioritară 10. Infrastructura educaţională. 352 de milioane de euro – NU avem ghid, nici aici ministerul educaţiei nu a fost în stare să producă strategia naţională.
Axa prioritară 11 – înregistrarea proprietăţilor, cadastru şi carte funciară care nu are ghid, sunt 312 milioane de euro. Până nu clarificăm problema proprietăţii şi înregistrarea în cartea funciară, evident că nu vom putea să atragem nici investiţii, nici din bani europeni, dar nici investiţii private. Din 2018, fără cadastru, nu mai avem subvenţii.
Aş mai ridica o problemă legată de POIM. Toate companiile de apă sunt actori care au implementat programările, proiectele pentru Programul Operaţional Sectorial Mediu. La momentul acesta sunt 19 companii de apă care au corecţii financiare de la 200 de miliarde până la 400 de miliarde.
Pe POIM, numai aceste companii sunt aplicanţi. Vă repet, compania a trecut caietul de sarcini pe la ANRMAP, pe la UCVAP, procedurile de achiziţie publică, au venit corecţiile, sunt proiecte mari şi 25% înseamnă 200-250 de miliarde când se dă o corecţie.
Dacă aceste corecţii devin efective, ele sunt blocate astăzi prin faptul că am atacat la instanţă. Vă dau compania din Târgovişte, am atacat la instanţă, am obţinut suspendări, am obţinut tot felul de subterfugii ca să putem să nu intrăm în faliment. Pentru că atunci când ai 400 de miliarde corecţie financiară şi te-au executat a doua zi, toate cele 18-19 companii aflate în situaţia asta intră în faliment.
Ca atare, 18-19 judeţe nu vor putea lua dacă intră în faliment niciun leu din programul operaţional pentru infrastructură mare.
Care este soluţia? O preluare a corecţiilor financiare la bugetul statului. Pentru că e mult mai ieftin să preiei câteva sute de milioane de euro decât să distrugi un proiect întreg de 7 miliarde de euro. La momentul acesta nimeni nu e preocupat de asta.
Realitatea internă, să vedem lucrurile per ansamblu. Ordonanţa 28/2013, Programul Naţional de Dezvoltare Locală, singurul care a mai funcţionat în anul 2016, de la data de 18 septembrie, nu mai are bani.
Dacă vorbim de apă şi canal, vreau să ştiţi că POIM-ul nu este operaţional, nu se lucrează nimic, aplicaţiile nu sunt gata. Dacă facem un calcul, ca să faci proiectele pentru apă şi canal la 55 de localităţi dintr-un judeţ îţi trebuie cel puţin un an de zile, până faci achiziţiile publice îţi mai trebuie un an. Deci practic 2017, 2018 nu vom lua niciun ban. 2019, 2020, cât poţi să recuperezi în 2 ani de zile ?
Cam asta e situaţia, ea e dramatică pentru cine o înţelege, iar consecinţele vor fi dramatice pentru ţară.
Măsuri de relansare a absorbţiei, soluţii de viitorEugen Teodorovici:
Eu dacă aş fi astăzi în Guvern aş externaliza masiv. Aş menţine strict doar funcţia de la Finanţe, ACP-ul care trebuie să confirme Comisiei Europene că sunt făcute cheltuielile conform tuturor cerinţelor, Autoritatea de Audit, în rest totul se externalizează, la revedere ministere, ele fac doar politica, nu au voie să pună mâna pe bani.
Trebuie să dispară sintagma de fonduri europene, trebuie să ştie doar cetăţeanul că există fonduri europene, în rest pentru mine, ca funcţionar, este ban public.
Adrian Ţuţuianu:
Este absolut nevoie ca autorităţile de management din ministere şi ADR-urile să se implice maxim în procesul de evaluare rapidă, să facă o evaluare mai de substanţă şi nu formală şi să putem să facem achiziţiile publice măcar până la sfârşitul anului 2017, vorbesc de POR, şi să implementăm 2018-2019-2020.
Adrian Măniuţiu:
Foarte importante informaţiile pe care le-aţi dat şi comparaţia între ce s-a întâmplat până acum, din experienţa practică din teren, cu semnalarea problemelor punctuale care trebuie să-şi găsească o rezolvare urgentă. Din păcate lipseşte pentru moment, din ceea ce văd, dincolo de dorinţă, în primul rând, o asumare. Nu există o asumare şi mă îndoiesc că ea va fi să apară până la momentul învestiturii unui guvern politic, probabil final de an, indiferent care va fi acesta sau începând de anul viitor. Vreau să dau mai departe întrebările lansate şi în prima parte a discuţiei, stăm de vorbă cu doi experţi, din nou, cu expertiză practică consolidată, ambii reprezentanţi ai grupului POSDRU, respectiv acum POCU. Ce cred că este foarte important acum, este să vedem pe fondul situaţiei actuale. E foarte important, după cum spuneam, pentru că eu sunt perfect de acord, trebuie găsiţi nişte vinovaţi. Nu în sensul cu care ne-am obişnuit până acum. Trebuie găsite nişte răspunderi. Doamna Bădoiu aş vrea să ştiu ce putem să facem pentru a debloca acum lucrurile. După cum spuneam, sunt perfect de acord, nu în sensul găsirii vinovăţiilor, neapărat de dragul de a-i găsi, a lansa verdicte şi a emite judecăţi. Nu, nu pentru asta! Ci pentru a corecta în primul rând şi sigur după aceea putem vedea dacă răspunderea poate fi extinsă, că incompetenţa unora a fost înlocuită şi de lucruri făcute intenţionat. Este cu totul altă discuţie. Dar, cred că acum, nu ne permitem luxul să facem asta, chiar dacă este foarte important şi nu trebuie trecut cu vederea. Este un moment în care trebuie să ne concentrăm foarte mult pe punctele care trebuie bifate, astfel încât de aici înainte să înceapă să se mişte lucrurile. Din păcate lucrurile nu arată foarte roz şi indiferent ce am facem acum, timpul pierdut pare greu de recuperat. Dar, poate îmi explicaţi şi paşii aceştia întârziaţi din păcate şi prin prisma scrisorii.
Eugen Teodorovici:
Sunt chestiuni care nu se mai pot recupera. Suntem conştienţi. Adică, exact ca la o bancă. Dacă ai 100 de lei şi o depui astăzi pentru un an de zile, ca depozit şi bani şi unul face un depozit în luna decembrie, normal că nu mai are cum să recupereze ceea ce a făcut altul care a depus înaintea lui la bancă. Aşa e şi aici, toate efectele economice pozitive nu se mai pot întoarce, nu le mai pot recupera. Alţii în afara României au câştigat timpul astă şi l-au folosit pentru ei. Deci putem să recuperăm, dar în sensul de a nu pierde banii aceştia. Se mai poate. Există o şansă pentru România. Dar efectele pe care banii aceştia le-ar fi avut dacă erau banii băgaţi în economie la începutul perioadei, niciodată nu se mai pot recupera. Asta este ceea ce poate ar trebui să răspundă sau pentru ceea ce ar trebui să răspundă unii şi alţii.
Cătălina Bădoiu:
Pornim de la ideea că, în primul rând trebuie să găsim soluții. Dar, pentru a găsi soluții trebuie să identificăm problemele, până la urma urmei. Așa că, în lista de semnatari a scrisorii deschise, au fost identificate mai multe probleme de care ne-am lovit, cel puțin pe programul 4.1. și de care ne vom lovi în continuare dacă nu se eficientizează absolut nimic. Este vorba în primul rând de sistemul informatic MYSMIS. Cumva surprinzător am putea spune că ne este dor de ActionWeb. N-aș fi crezut vreodată că o să spun acest lucru. Deci, sistemul pentru gestiune are în momentul de față un singur modul activ, acela de încărcare. Este mult mai complicat, este cumva nefuncțional, se blochează frecvent, informațiile sunt redundante. Cu toate că există raportul de analiză, completăm separat secțiunea de context și secțiunea de justificare. Personal mie nu mi se pare relevantă, ori dacă mă uit pe instrucțiunile din ghid sunt cumva aceleași informații. De ce, când un evaluator practic ar trebui să citească raportul de analiză și nu doar rezumatul? Un alt aspect ar fi acela al semnăturilor electronice introduse cumva pentru a eficientiza lucrurile. Cu toate că avem această posibilitate de a semna electronic, gândiți-vă că este foarte greu pentru autoritățile publice și pentru școlile din teritoriu să învețe efectiv să-și facă un cont în acest sistem. Deci, chiar a fost o mare problemă. Mai mult de atât, ai semnătură electronică, dar în același timp ai şi semnătură olograf. Deci, te plimbi practic cu formulare, cu acordurile de parteneriat, se semnează întâi olograf și apoi se semnează electronic de fiecare. Iarăși, de ce? Gândiți-vă ce înseamnă să ai 5-6 parteneri și să plimbi cumva aceste documente.
Iarăși, aș putea să menționez informațiile inutile cerute în momentul de față. O să pot să vă dau un exemplu pe secțiunea de sub-activități, unde ți se cere să treci ziua, luna, anul de debut și de finalizare a activității. O informație de care nu am nevoie, preferam să merg pe luna 1, luna 2, luna 3. De ce? Pentru că, în momentul de față, eu nu ştiu efectiv ca beneficiar când se va contracta proiectul meu ca să pot să estimez ziua în care voi începe. Iarăși este o pierdere de vreme cumva.
Despre minunatul MYSMIS…sperăm să se eficientizeze într-adevăr. Avem modul de gestiune, care este doar în acte. Avem modul de evaluare care, la fel, nu există.
Un alt punct semnalat este acela al calendarului de lansări. Un element care este total nerealist. În sensul că, înainte măcar aveam un calendar orientativ, știai că în momentul în care îți apare un ghid în consultare, cumva în 2-3 săptămâni, în termenul cel mai apropiat, acel ghid, acel apel se deschidea. Ei bine, sunt ghiduri lansate spre consultare de anul trecut, dar între timp au fost lansate alte apeluri. Sunt ghiduri care nici măcar nu știu dacă se vor lansa vreodată, spre exemplu „Tineri uniți”.
În momentul de față, nu există această corelare până la urmă pe un calendar, care trebuie să fie mult mai eficient. Nu mai zic de varianta de evaluare. Practic depui un proiect, dar nu știi când va fi evaluat. Nu știi când va începe contractarea. Nici nu știi măcar dacă te poți apuca de alt proiect să-l scrii, da? De ce? Pentru că există nişte condiții. Spre exemplu: dacă mergi pe procent în primul proiect, pe al doilea trebuie să te duci pe cifra de afaceri. În așa fel încât, în momentul în care îl scrii pe al doilea să-ți poți calcula bugetul numai pe cifra de afaceri, dacă ai, de exemplu o cifra de afaceri mai mică.
Gabriel Stănilă:
Cătălina, o altă observație. Lansarea și semnarea acestor contracte și începerea absorbției, cel puțin în zona instituțională, creează următoarea problemă. Anul 2016, este un an în care tu pe rulajul tău ești zero, nu ai avut nimic ce să adaugi. Începând anul următor, 2017, pentru cifra de afaceri automat îți intră în calcul anul 2016. Ce faci? Și îți mai dau încă o chestiune. În momentul în care discutăm de mediu privat, neguvernamental, cum vrei tu să-i spui, se întâmplă niște lucruri. Sunt, din start, dezavantajați, vis a vis de instituțiile publice, în cadrul aceluiași joc. Da? Unu. Doi. În ceea ce privește partea de finanțare, din nou, discutăm după această perioadă de…. să-i spuneam an sabatic, dar se pare că va fi mult mai mult decât atât, de o pierdere a resursei umane calificate. Oamenii care au lucrat, care au venit cu experiență din afară, au implementat, cu toate greutățile care au fost și înainte că trebuie să o spunem și pe cea verde, ca sa spunem așa, nici POSDRU nu a fost un program perfect, dar a funcționat! Au mai fost probleme și acolo. Însă, în schimb POCU este foarte bun, o să-i facem prima colivă! Acuma, la un an.
O logică a POSDRU a fost aceea de acțiune sectorială. A fost pe sectoare de activitate, proiecte dedicate, acțiuni, care obligatoriu sunt aplicabile și au potențial de multiplicare și prelungire în alte sectoare pentru relansarea economiei… nu sunt abordate! Eu personal am avut un proiect în care am făcut instrument de identificare a nevoilor de formare pe un sector de activitate și în momentul când m-am dus la domnul Ghizdeanu de la Comisia de prognoză mi-a spus că „ești dus cu capul, dacă vrei să faci așa ceva”. Ok. Nu discutăm. Când m-am dus la Institutul Național de Statistică și după aia la Comisia de Prognoză și am prezentat rezultate, funcțional, prezentat pe 3 ani de zile, cu rezultate … nimeni nu a făcut nimic! Nu a luat acest lucru să-l extrapoleze la nivel național. Pentru că, pot să vă spun următorul lucru, pe formare continuă, în România, ultimul studiu serios făcut și care este public este din …an de grație 2008, făcut printr-un program PHARE. Pardon, suntem la 8 ani, dar noi avem o grămadă de bani pe care vrem să-i dăm în continuare către formarea continuă. Unde fundamentăm deciziile, nu știu?! Dar trebuie să le fundamentăm!
Mai există o chestiune aici. S-a finanțat prin POSDRU, au fost zeci de proiecte și pe 6.1 am avut componente de cercetare, pe economie socială, s.a.m.d. S-au finanțat zeci de studii la nivel regional sau multiregional. Acele date nu sunt publice în acest moment! Asta înseamnă că, la momentul anul de grație 2016, în care ne aflăm, suntem puși în situația de a le realiza cu costuri din fonduri proprii. Da, acele analize, studii de nevoi în comunitate, deși aceste date există, nu sunt publice!
Cătălina Bădoiu:
Ar mai fi un element care este iarăși foarte important: neconcordanța ghidurilor cu legislația. O să vin cu un exemplu pe ghidul de „profesori motivați”, pentru că este încă activ, cred că până pe 15-16. Ce presupune: formezi profesori, adică componenta de formare. Cadre didactice calificate, deci nu ne ducem la suplinitori, pe care trebuie să-i atragem în comunitățile cumva marginalizate. Există o listă de școli, categoric alese după anumite criterii, o să-l las pe colegul meu, sociolog, aici să vină cu datele privind suprapunerea bazelor de date, nu? Ideea este următoarea: acești profesori formați cumva prin proiect trebuie să vină în aceste școli şi să rămână pe o perioadă de 4 semestre, minim 4 semestre. Unde este neconcordanța? Păi, în primul rând nu se ține cont de un calendar al mișcării personalului didactic. În luna ianuarie, februarie directorii de școli trebuie să dea posturile către inspectorate.
Deci, pentru a veni un alt profesor, trebuie ca locul să fie vacant. Vacant pe o perioadă de minim 2 ani. Ori este foarte greu pentru un director de școală să-și asume că acel post va fi vacant. Ar înseamnă să nu fie nici măcar un profesor titular care să aibă un alt concediu. Gândiți-vă că acel profesor se poate întoarce oricând ….sau detașa ….da, se poate întoarce, dacă este detașat. Trebuie să-și asume ….nu mai zic de responsabilitate de restrângere de activitate. De ce? Pentru că nu sunt elevi. Vorbim de comunități marginalizate, nu vorbim de colegii în marile orașe. Da? Practic postul nu are cum să fie vacant.
Având în vedere că apelul este lansat acum, să zicem că evaluarea se va termina undeva prin aprilie-mai, posturile sunt date deja către inspectorate, urmează concursul național de titularizare, când cadrele didactice de fapt participă în acel concurs. Probabil vom începe proiectul undeva prin septembrie, iar în luna septembrie nu vor fi posturi vacante. Este o estimare foarte realistă, noi am încercat să punem pe calendar, corelat cu calendarul mișcării personalului didactic. Da, deci, profesori motivați! Foarte motivați, da!
Gabriel Stănilă:
Bun, sunt foarte multe probleme de spus aici. Mulțumesc pentru invitație. În primul rând, să rămânem la partea de educație. Ce se întâmplă? În momentul în care s-au realizat acele atlase ale școlilor marginalizate, s-a stabilit o metodologie în care se acordă punctaje, dacă există marginalizare s.a.m.d. Cei care le-au realizat au dat dovadă de foarte multă competență, cu ghilimelele de rigoare. Astfel încât, o să vă spun un lucru foarte interesant: școlile particulare sunt marginalizate. Sunt defavorizate. Sunt, bineînțeles, eligibile pentru a primi finanțare. Discutăm de instituții de învățământ care trăiesc din taxele plătite de părinții elevilor. Este logic. Asta este prima viziune serioasă. Discutăm, de asemenea, de neincluderea a peste 2000 de instituții de învățământ la nivel național în acea bază de date sau dacă sunt incluse au punctaj zero. Nici nu te ajută, nici nu te încurcă. Da? Bun! De ce? Pentru că obscura organizație care a realizat acea metodologie a agregat niște date, nu îmi dau seama ca și sociolog, cum au reușit să facă lucru acesta și de unde au luat acele date, pentru că numărul instituțiilor de învățământ pe care ei le-au analizat nu are nici în clin, nici în mânecă cu numărul instituțiilor de învățământ existe în cadrul bazelor de date ale INS-ului, unu la mână. Doi. Numărul de elevi, dacă îl cumulăm este mult mai mare decât numărul real de elevi înscriși în sistemul de învățământ. Repartizarea geografică a lor pe această analiză pe care au realizat-o înainte de a face metodologia, are foarte multe zone albe. Adică: Moldova, ca și regiune, este pur și simplu o regiune albă, în care nu există decât 2 puncte, 2 școli. Nu mai vorbim de zona Baia Mare ș.a.m.d. Deci facem niște lucruri doar de dragul de a le face. Nu o să vă dau nume. Human Catalyst Solution se numește organizația care a adus osanale fostului ministru…. Unu.
Doi. Incapacitatea existentă la nivelul INSR-ului în ceea ce privește transparența și comunicarea cu posibilii, de această dată, solicitanți. Beneficiari, da? Există răspunsuri exact cum s-a afirmat și înainte s-au pus întrebări pe anumite spețe clare, da? Răspunsul a fost: vedeți pagina X din ghid. Au fost lansate ghiduri și vă dau exemplu ghidul „Solidar” pentru dezvoltarea structurilor de economie socială, în care una s-a discutat public, s-a stabilit în dezbatere publică, iar la publicarea în Monitorul Oficial a apărut un criteriu care favorizează două entități și atât. Prima entitate este FEDCAR-ul – Federația Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaților și cealaltă Uniunea Națională a Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaților. Restul entităților nu au nici cea mai mică șansă să participe. Sunt decizii total neconcurențiale. A fost sesizat Consiliul Concurenței și se așteaptă demararea unei investigații din partea dânșilor. Demararea unei investigații din partea Consiliului presupune automat blocarea apelului. Este inclusiv plângere în instanță făcută. Deci, așteptăm acum să vedem ce se întâmplă. Nu numai pe „Solidar”, pe cam tot ce s-a lansat până acuma. Și pe 4.1 și pe 4.2. Neprezentarea MFE-ului, după acea plângere la CNCD, acuzarea tuturor experților care au semnat acea scrisoare și adresarea la nivel de grup cu sintagma „animăluțe”, „tocători de fonduri” de către un anumit domn Ghinea, care s-a remarcat prin contracte cu statul, pentru că dânsul nu a fost în stare de când conduce acea CRPE, ca să discutăm de competențe, să scrie un proiect, să participe la o licitație corectă și domnul Teodorovici este aici și cunoaște cum erau holurile și cât a fost dânsul ministru al fondurilor europene și ce se întâmpla acolo și să câștige cum se spune între ghilimele pe bune. Intrăm toți cu aceleași avantaje și dezavantaje în același joc. Respectăm aceleași reguli. Suntem mai buni, câștigăm. Suntem finanțaţi. Nu, asta este! Un astfel de om care nu a fost în stare să scrie și să implementeze un proiect ajunge ministru. Ce se întâmplă după el? Am dormit toți un an! Întrebarea dânsului: de ce nu fac românii nimic? Foarte simplu! Pentru că avem, cel puțin cei pe care îi reprezentăm noi aici, avem două variante: să încercăm să ne găsim de lucru în mediul privat sau unde cunoaștem sau să încercăm să protestăm din ce în ce mai mult. Ori protestul nu-ți plătește nici facturile și nici nu îți asigură fondurile pentru cheltuială. Noi am fost. Problema este că, în momentul în care s-a început cu jignirile la adresa grupului și George este aici, pot spune că am fost primul care a reacționat. Ok, dacă asta este luptă de gherilă, eu mi-o asum până la capăt. Și merg înainte pentru că….
Eugen Teodorovici: Cine v-a făcut animăluțe?
Gabriel Stănilă: Fix domnul Ghinea. Avem înregistrarea. A fost inclusiv depusă o plângere pe chestia asta. O să vă punem la dispoziţie atât scrisorile pe care noi le-am trimis, pentru că au fost 3, nu una. Cu soluţii s.a.m.d ca să nu ocupăm timpul acum foarte mult. Şi audio şi acea declaraţie în care s-a garantat accesul, pe baza unei declaraţii, a ONG-urilor serioase şi presei de investigaţii din România, la toate datele care există în cadrul MFE legate de proiecte. Iar aici discutăm de aspecte sensibile, care ţin în grupul ţintă, de exemplu, de persoane victime ale violenţei domestice, victime ale traficului de persoane s.a.m.d. Adică, sunt nişte persoane cu identitate protejată. Nu oricine are acces la acele date. A vrut să le facă publice….probabil că le-a şi făcut…. Habar nu am … Am mai spus-o, la noi, pe parte de fonduri europene toată lumea face politică, nimeni nu face politici. Este prima mea concluzie şi prima mea recomandare în ceea ce priveşte eficientizarea şi salvarea a ceea ce se mai poate salva. Un an şi ceva am pierdut vremea şi nu s-a întâmplat nimic. Cea de-a doua chestiune este, şi asta este şi o provocare pentru domnul Teodorovici, înfiinţarea acelor unităţi de politici publice la nivelul fiecărui minister. Acolo unde, să fie puşi la aceeaşi masă specialişti şi sociologi, nu pentru că aş fi eu sociolog, dar oameni care să ştie să formuleze politicile strict pentru domeniul respectiv şi, bineînţeles, implementarea acelor politici pentru că putem să facem, cum avem acum 45 de strategii realizate într-un an şi ceva care vor rămâne tot pe hârtie. Mai apare acum a 46-a, cea pe învăţământ. Avem nevoie de cinci etape: viziune, competenţă, transparenţă, eficienţă şi comunicare.

Sursa: http://victorbostinaru.ro/2016/11/transcriere-dezbatere-politica-de-coeziune-a-ue-cazul-romaniei-primul-panel/